Bolile copiilor, indicatori ai conflictelor psihice

http://www.romedic.ro/boli-de-piele uferinta fizica reprezinta un limbaj prin care psihicul isi exprima conflictele, suferintele, nemultumirile pe care nu le putem verbaliza. De multe ori, cand suntem afectati de o suferinta fizica primul gand pe care il avem, este sa ne prezentam la doctor, insa de multe ori constatam ca nu exista o baza organica a suferintei noastre. Aceasta este somatizarea, modul in care psihicul nostru isi exprima conflictele inconstiente, pe care nu avem curajul sa ni le asumam, sau sa le constientizam. Este modul in care suntem fortati sa ne intelegem, sa ne cunoastem si sa ne exprimam, pentru a ne redobandi sanatatea si armonia. Suferintele fizice, trebuiesc interpretate ca limbaje complexe, care incearca sa ne comunice ceva de care nu suntem constienti. Copiii exprima aceste conflicte printr-un limbaj variat, deoarece dezvoltarea personalitatii lor este presarata de conflicte de ordin psihologic, pentru care nu au resurse si nici cunostinte sau abilitati de rezolvare. Un copil ale carui nevoi afective nu sunt satisfacute, se poate exprima printr-un simptom, printr-o tulburare de ordin fizic. De exemplu, un copil a carui mama ramane insarcinata, poate regresa, revenind la hrana cu biberonul sau udand patul. Ceea ce doreste sa transmita este faptul ca ii este teama ca noul copil ii va rapi dragostea mamei, si recurge la intoarcerea intr-o perioada in care mama ii acorda intreaga sa atentie. Este de datoria noastra sa descifram ce doreste sa ne comunice copilul nostru. Fie ca isi gaseste expresia in anumite comportamente, sau in afectiuni de ordin fizic, parintele este cel mai in masura sa observe si sa constate modul in care decurge dezvoltarea copilului si in ce masura functionalitatea sa este perturbata, progresul ii este blocat sau anumite activitati ii sunt limitate. Bolile copilariei sunt multe si variate, o expunere completa fiind greu de realizat. Vom urmari in continuare modurile in care se manifesta si cauzalitatea unor afectiuni mai des intalnite la copii, urmarind sa va oferim un sistem de ghidare pe care sa il dezvoltati ulterior. Anorexia reprezinta pierderea poftei de mancare, dar nu se va confunda cu apetitul scazut (in cazul copiilor care mananca putin), sau cu refuzul mancarii la copiii care au stari febrile sau care sunt raciti. In unele cazuri, din fericire rare, sugarii refuza la nastere alimentatia, simptom care indica tulburari psihologice grave, care tin de insusi refuzul supravietuirii, cauzat de diverse traume survenite in perioada intrauterina, sau chiar de respingerea constienta sau inconstienta a copilului de catre mama. De asemenea, in jurul varstei de 2 ani , copiii care pana in perioada respectiva nu au facut mofturi, pot transforma masa intr-un chin: refuza mancarea, nu deschid gura sau tin mancarea in gura fara sa o inghita. Este un comportament care marcheaza opozitia fata de parinti, cauzata fie de rigiditatea acestora, de impunerea unor mese stricte, fara a tine cont de preferintele copilului, fie un mod prin care se razbuna sau isi exprima nemultumirea fata de anumite comportamente ale parintilor. Anorexiile severe exprima de cele mai multe ori un conflict intre mama si copil, deoarece mama este cea care, din primele zile hraneste copilul, ajutandu-l sa supravietuiasca. Prin urmare, respingerea hranei poate semnifica si respingerea mamei, si poate duce, in cazuri severe la spitalizare, care produce separarea de familie. Astmul este considerat o boala psihosomatica, facilitat de hiperemotivitate care antreneaza spasmul bronhiilor si declanseaza criza de astm. Emotiile puternice, teama cauzata de o ambianta tensionata, certuri, despartire si situatii de criza in familie, pot duce la declansarea astmului la copil. O alta cauza poate fi frica de a fi abandonat, atunci cand copilul este lasat in grija unei persoane necunoscute, sau cand mama isi reia brusc serviciul. De asemenea, afectiunea poate surveni atunci cand copilul se simte sufocat, simte ca nu poate respira din cauza unor relatii fuzionale, care il coplesesc si ii neaga nevoia de intimitate. Balbaiala este o tulburare a debitului vorbirii, care apare in perioada cand copilul incepe sa detina un bagaj lingvistic organizat. Afectiunea se poate datora unor traume psihice (un accident, divortul parintilor) sau unei educatii prea rigide sau sufocante (critici dese, nemultumirea parintilor pentru orice lucru facut de copil, ironizarea, dezaprobarea, critica severa, o mama hiperprotectoare, anxioasa, sau foarte rece si distanta). Balbaiala poate aparea in special in situatii stresante, care provoaca copilului emotii puternice. In acest caz, este indicat ca parintii sa nu se amuze sau sa certe copilul din cauza deficientei sale de vorbire, ci sa manifeste toleranta si sustinere afectiva, si sa apeleze la un tratament de reeducare ortofonica si psihomotrica, cu relaxare. Bulimia reprezinta necesitatea de a ingurgita cantitati de mancare in exces. Crizele pot aparea in urma unui soc emotional, a unei spaime . Este un comportament compensatoriu, care incearca sa anuleze o lipsa, de obicei de ordin afectiv. Un copil care nu se simte iubit si acceptat, poate recurge la acest gen de hrana, pentru a compensa lipsa hranei afective. Durerile de cap pot trada un dezechilibru psihologic, anxietate, depresie, stare de tensiune, incapacitatea de a-si exprima furia. De multe ori, simptomele apar cand copilul incepe o noua saptamana de scoala, sau are de efectuat o sarcina, si nu sunt simulate. In aceste cazuri trebuie urmarit ce anume evita copilul . Poate avea o relatie tensionata cu colegii sau cu invatatoarea, sau se simte incapabil sa duca la bun sfarsit sarcina. De asemenea, durerile de cap pot aparea cand copilul este supus permanent unui stres, care poate tine de conflicte dese in cadrul familiei, abuzuri sau stare de tensiune si frica permanenta. In general, in cazul durerilor care apar, este necesar sa cautam semnificatia organului dureros. De exemplu, cand copilul se plange de dureri de gat, acest lucru poate semnifica un deficit la nivelul comunicarii, el nu exprima ceea ce gandeste, de teama, jena sau din alte motive. Eczema este o afectiune cutanata. Pielea este cel mai mare organ de simt, care asigura contactul cu mediul. Poate aparea la copiii care sunt privati de contactul cutanat, de mangaieri, de atingeri. Unii autori considera aceasta afectiune ca pe un mod de exprimare a auto-agresivitatii, deoarece eczema produce mancarime, determinand scarpinatul, deci lezarea pielii. Pe langa tratamentul dermatologic se recomanda in aceste cazuri stabilirea unui climat afectiv, securizant. Enurezisul reprezinta incapacitatea de a controla mictiunile dupa varsta de 3 ani, cu conditia ca emisia sa fie inconstienta, altminteri, vorbim despre incontinenta urinara. In plan psihologic, enurezisul exprima nevoia de atentie, de a fi ingrijit de catre mama. Atentia obtinuta poate consta si in iritarea mamei, in faptul ca aceasta il schimba, il supravegheaza, se ocupa de el, evita sa il trimita departe de casa perioade mai indelungate. In alte cazuri, afectiunea este o reactie impotriva unor parinti exigenti, hiperrigizi in problemele legate de curatenie. De cele mai multe ori este o atitudine regresiva, in cazul carentelor afective sau al frustrarilor generate de evenimentele din familie: nasterea unui copil, intoarcerea mamei la serviciu, incredintarea in grija altei persoane , etc. Desigur, nu vom omite niciodata, in cazul unei afectiuni, prezentarea la medic si urmarea tratamentului prescris de acesta. Dar vom avea permanent in vedere potentialele cauze psihologice care genereaza diverse tulburari si nu vom pierde din vedere, in acest sens, posibilitatea de a apela la sprijinul unui psiholog, care sa ne ajute sa descifram mesajul bolii copilului nostru si sa ii oferim ceea ce are nevoie. Referinte: Dr Pauline Morand de Jouffrey-“Psihologia copilului”, Editura Teora, 2007 Acest articol face parte din Campania de Informare "Parinte de nota 10 (zece)"